Investigatii genetice pe perioada sarcinii

Photo by MART PRODUCTION from Pexels

Orice femeie care isi doreste sa devina mama trebuie sa fie constienta de responsabilitatea pe care si-o asuma si, tocmai de aceea, sa puna pe primul plan sanatatea si binele copilului ei. Printr-o supraveghere atenta a perioadei de graviditate si efectuarea catorva teste si analize, orice risc poate fi inlaturat chiar de la inceput.

In mod normal, medicul obstetrician este cel care iti va recomanda efectuarea tuturor analizelor necesare.

Principala grija a medicului in cadrul urmaririi unei paciente insarcinate este aceea de a conduce la nasterea unui copil sanatos. Problemele nou-nascutului pot fi cauzate fie de unele deficiente in relatia sa cu organismul matern (complicatii ale sarcinii), fie de un defect genetic.

Depistarea problemelor genetice

Incercarile obstetricienilor de a depista defectele genetice inca din viata intrauterina a fatului au fost revolutionate in ultimii 30-40 de ani prin supravegherea bebelusului cu ajutorul ecografiei si prin aparitia posibilitatii efectuarii testelor genetice.

O femeie ar trebui sa isi faca in timpul sarcinii anumite teste, respectiv doua teste principale si alte teste facultative.

Testele principale sunt: bitest si triplutest. Bitestul se face intre saptamanile 11 si 14 si consta intr-o ecografie, un consult genetic si analize de sange. Triplutestul se face intre saptamanile 16 si 20 de sarcina si consta in ecografie, consult genetic si analize de sange.

Un alt test genetic obligatoriu, care trebuie facut de orice gravida, este testul pentru determinarea riscului de fibroza chistica (mucoviscidoza). Urmarirea corecta a unei sarcini implica efectuarea unui screening, reprezentat de un examen ecografic asociat bitestului. Acest screening poate depista pana la 90% din defectele genetice ale produsului de conceptie. Examenul ecografic scoate in evidenta dezvoltarea pana la aceasta varsta a embrionului, diferite masuratori specifice (translucenta nucala, osul nazal, fluxuri ale sangelui fetal), toate acestea putand ridica suspiciunea in privinta unei anomalii cromozomiale.

Bitestul asociat este, de asemenea, un test screening care coreleaza nivelul diferitilor hormoni specifici sarcinii (beta HCG, PAP-A) din sangele matern, cu varsta gestationala si anumite masuratori ecografice specifice.

Un alt test screening este reprezentat de triplutest, care determina, de asemenea, o corelatie dintre hormonii din sangele matern (estradiol, beta HCG si AFP) cu varsta sarcinii si masuratori ecografice. Acestea sunt doar teste screening care nu stabilesc un diagnostic, ci doar un risc mai mic sau mai mare de a da nastere unui copil cu malformatii genetice.

In general, aceste teste sunt valabile pentru trizomia 21 (sindromul Down), trizomia 18 (sindromul Edwards) si pentru anomaliile de tub neural. Sindromul Langdon Down este o anomalie genetica a cromozomului 21, care se produce, conform statisticilor, o data la 900 de nasteri, fara a avea cauze precise. Teoretic, i se poate intampla oricui sa aiba un copil cu sindrom Down, chiar daca unele persoane sunt mai predispuse genetic si datorita varstei decat altele.

De obicei, la nastere, un copil cu sindrom Down este foarte usor de recunoscut, in principal datorita infatisarii si, ulterior, prin efectuarea unor analize. Aceasta anomalie afecteaza aproape fiecare organ, ceea ce poate pune in pericol viata persoanei respective (deficiente de auz, vaz, vorbire, intelegere, miscare, malformatii cardiace, ale creierului, anomalii ale sangelui). Ea este asociata adesea cu retard mental de diferite grade. Cea mai eficace metoda de depistare a acestei anomalii este triplutestul, care, asa cum spuneam, poate indica posibilitatea nasterii unui copil cu sindrom Down.

Cum stim cu siguranta

Adevaratele teste diagnostice sunt reprezentate de amniocenteza sau biopsia de vilozitati coriale, teste invazive ce constau in recoltarea celulelor fetale prin punctie trans-abdominala si analiza genetica a acestora. Este o metoda ce poate fi decisa de catre femeia gravida, dupa o consiliere prealabila cu medicul obstetrician si, eventual, a geneticianului. Testele pentru depistarea anomaliilor genetice pot fi incepute de la 8-10 saptamani de sarcina. La 12 saptamani, se poate realiza prima ecografie de trimestru intai, in care se pot masura anumite repere ale embrionului, care vor arata daca acesta este dezvoltat normal. Intre 12 si 14 saptamani, se poate face bitestul de prim trimestru, precum si biopsia vilozitatii coriale, o alta metoda de determinare a unor eventuale anomalii genetice. Ecografia urmatoare este o ecografie de screening, care se poate face la 16 saptamani, combinata cel mai adesea cu triplutest. Ecografia de morfologie fetala, cea mai importanta, se face intre 16 si 24 de saptamani. Intre acestea se mai pot efectua teste paraclinice, printre care: determinarea riscului pentru o fibroza chistica sau depistarea riscului aparitiei unei patologii de tipul trombofiliilor.

SFAT SUPERBEBE

In cazul in care testele efectuate au rezultate pozitive, se recomanda efectuarea de analize suplimentare, care vor confirma sau infirma rezultatul testelor. In cazul in care testele suplimentare confirma o anomalie genetica, pacienta respectiva este informata asupra a ceea ce s-a identificat, urmand sa aleaga cea mai buna decizie.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here