Cativa pasi pentru o intarcare cu blandete

Alaptarea este un proces care necesita bunavointa celor doi “participanti”: mama si copilul. La un moment dat, in timpul acestui proces, mama decide ca e timpul sa treaca la o alta etapa si ca intarcarea ar fi cea mai indicata, considerand ca exista si alte forme de relationare pe care le poate avea cu propriul copil. In acest caz, te ajutam sa iei in considerare intarcarea blanda astfel incat sa iesiti victoriosi ambii. Iata cativa pasi pentru o intarcare cu blandete.

Probabil nu este o noutate care era abordarea generatiilor anterioare in legatura cu intarcarea copilului. Unele mame se legau la sani, altele puneau piper, mustar sau alte „minunatii” pe sani, astfel incat sa fie ingrozit copilul de ce vede sau de ce gusta, si sa nu-si mai doreasca nimic de la sanii mamei.

Citeste si: Cat timp ar trebui sa alapteze mamele?

“Nu, mami, nu vreau lapte cu piper”.

Sau ai auzit probabil si despre alte scenarii, in care mama pleca pentru cateva zile de acasa si astfel copilul era privat de laptele ei, fortat sa nu mai ceara nimic si brusc fara sursa lui principala de confort. Cam crunt, nu-i asa?

De ce e recomandata intarcarea treptata, cu blandete?

Intarcarea brusca e o pierdere majora pentru copil, o experienta traumatizanta. Intelegand ca aceasta abordare este mult prea dura, tot mai multi cercetatori si consultanti in alaptare recomanda sa se faca intarcarea intr-un mod mult mai bland, mai usor de gestionat. Copilul va invata treptat sa-si sastisfaca in alte moduri aceste nevoie fizice si emotionale pe care i le satisfacea alaptarea.

Si astfel intarcarea devine o etapa mai frumoasa, in care mama se simte mai increzatoare, iar copilul mai confortabil cu ceea ce urmeaza. E un acord intre ei doi. Unul acceptat de ambii si mult mai usor de pus in aplicare.

Citeste si: De ce bebelusul refuza laptele matern?

Iata cativa pasi pentru o intarcare blanda:

  • Accepta ca va fi un proces treptat si de lunga durata. Uneori poate dura si luni intregi pana la “finis”, conform ahaparenting.com.
  • Asigura-te ca micutul tau primeste suficienta mancare din alte surse. Concentreaza-te pe mancarea solida, ajuta-l sa descopere fructe si legume noi, feluri noi de mancare etc.
  • Incearca sa nu-i mai oferi sanul. Pentru unii copii e mai simplu, daca nu le oferi “comoara”, altii cer singuri. Ideea e sa nu-i oferi tu, dar sa-i dai, daca cere copilul.
  • Acopera-te mai des. Vederea sanului ii declaseaza nevoia copilului de a fi alaptat. Chiar daca nu-i este foame.
  • Incearca sa nu-l mai alaptezi atunci cand este suparat. Majoritatea celor mici vor sa fie alaptati atunci cand pica, atunci cand se lovesc si sunt suparati. In schimb, tine-l in brate, incearca sa empatizezi cu el, vorbeste-i despre ce i se intampla sau cum se simte (“unde te doare?” sau “Asta doare, nu-i asa? Te inteleg…”), ajuta-l sa-si inteleaga supararea, sa-si accepte emotiile, sa se exprime prin lacrimi daca simte nevoia.
  • Daca cere sa fie alaptat, spune-i: “Intr-un minut, puiule, mai intai, hai sa-mi arati unde e locul care te doare” etc. Repetand aceasta tehnica, el va reusi sa invete sa-si exprime durerea, emotiile si va intelege ca nu are chiar atata “nevoie disperata” de sanul matern.
  • Incearca sa eviti sa-l alaptezi atunci cand observi ca aceasta nu este decat o modalitate de a-si alunga plictiseala.
  • Scoate, treptat, cate o “masa” de alaptat din meniul zilnic (De exemplu, intre mese da-i o gustare, nu-l alapta) si tot asa timp de o saptamana. Apoi alta masa.
  • Unele mame spun ca e important sa elimini alaptarea din timpul noptii sau chiar alaptarea care il si adoarme pe copil. Si ca primul pas ar fi sa invete copilul sa adoarma singur. Arata-i, cu ajutorul jucariilor de plus, in ce consta intregul proces: “uite ursuletul Mormaici se pune pe pernuta, isi ia paturica, inchide ochii si incearca sa doarma, ca sa creasca mare. Foarte bine, Mormaici! Noapte buna!”.
  • Daca totusi cere sa fie alaptat, explica-i ca va primi ceea ce-si doreste, doar ca dimineata”. Ai rabdare. E important sa stabilesti o limita. Si asigura-l ca esti mereu langa el si ca empatizezi cu el.
  • Asteapta-te si la niste lacrimi. Daca puiul tau se linisteste atunci cand este alaptat si pana acum doar astfel isi gestiona emotiile, atunci asteapta-te la ceva mai multe lacrimi. Toate aceste sentimente se vor manifesta astfel: va fi morocanos, va plange, isi va arata neputinta, va avea resentimente.
  • Accepta-i toate emotiile copilului si arata-i compasiune. Aminteste-ti ca pentru el este totusi vorba de o pierdere, de o renuntare la ceva ce ii era atat de drag! Lasa-l sa planga, sa se exprime, sa-ti spuna ca este trist, dar sa inteleaga ca se poate simti in siguranta aratandu-ti toate trairile si emotiile lui.
  • Spune-i ca sanii nu vor mai avea lapte in curand, ca au obosit, ca vor sa se odihneasca, vor sa faca nani. Dar nu-i spune ca e prea mare si ca trebuie “sa-i fie rusine sa mai fie alaptat ca bebelusii”. Explica-i, nu-i induce sentimentul de rusine.
  • Redu treptat si sedinta de alaptat.
  • Uneori ajuta sa schimbi rutina de dimineata, de pranz, de noapte. Astfel nu va mai asocia anumite activitati cu alaptarea.
  • Atunci cand cere sa fie alaptat, propune-i alte activitati interesante.
  • Exista carti care ii explica unui copil prin desene despre ce simte, ce se intampla si cum anume se desfasoara acest proces.

Rabdare, mami, intarcare cat mai blanda si cat mai usoara sa fie!

S-ar putea sa te intereseze si: Adela Popescu: „Am invatat despre mine, ca pot iubi incredibil de mult!”

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here