De ceva timp am decis ca astăzi să fie ultima zi în care îmi alăptez copilul și să încheiem în glorie și cu recunoștință această minunată etapă. Am știut că o să vină și acest moment, m-am pregătit cât de treptat am putut, am luat o decizie asumată, ba chiar în ultima perioadă am așteptat cu ardoare acest lucru și tot trebuie să recunosc că mă copleșesc emoțiile.

Mi-a plăcut enorm  să alăptez, m-am considerat binecuvântată pentru toate ședințele de vis în care alăptam și cum pe lângă hrana pe care i-o ofeream bebelușului simțeam că era vorba și de o energie magică, de o conexiune între noi care devenea tot mai profundă. Și sunt mândră de această experiență! Privind în urmă, sunt conștientă că această călătorie mi-a arătat și m-a învățat multe. Mi-a arătat cît de puternică sunt. Mi-a arătat cît de mult pot iubi.

Să alăptezi, e magie pură și le voi încuraja pe toate mamele care își vor dori să treacă prin această etapă. Dar am decis acum că este momentul să încheiem și să o facem cât mai frumos. Cumva, simt că am nevoie de mai multă flexibilitate, simt că este momentul potrivit și vreau corpul meu să-mi aparțină din nou doar mie. Doar că partea aceasta teoretică este cumva mai simplă, pentru că în practică este altfel și totul se simte cumva mai complicat.

Sunt tristă.

De câteva săptămâni am luat decizia respectivă și m-am pregătit, atât fizic, cât și psihic să spun ”la revedere” alăptării cu zâmbetul pe buze, de aceea la fiecare ședință de alăptare am fost prezentă emoțional cu adevărat, am savurat fiecare moment, m-am bucurat de imaginile pe care le vedeam cu micuțul meu atașat la sân. Și chiar și așa, gândul că este ultima zi de alăptare este copleșitor. De aceea mă voi îmbrățișa cu toată răbdarea și blîndețea, și îmi voi oferi timp să trec prin toate aceste emoții. Sunt reale, sunt ale mele și le voi accepta exact așa cum vin.

Citește și: Hai sa discutam si despre depresia de dupa intarcare!