,,Diabetul mi-a ucis bebelusul. Daca nu era familia langa mine, clacam”

O persoana din doua nu stie ca sufera de diabet sau nu se trateaza! Insa in tot acest timp diabetul se infiltreaza perfid si tacut in casa primitoare a omului si incepe sa-si faca de cap. Acapareaza din ce in ce mai mult teren, pana devine stapan si poseda tot. Iar cand incepe sa-si arate coltii e prea tarziu sa mai poata fi scos afara. Asa a patit si Gabriela Airinei, care la 24 de ani a aflat ca sufera de diabet de tip 1, insulinodependent. Boala a actionat marsav in cazul ei, rapindu-i ce avea mai drag pe lume.

Gabriela era insarcinata si ca orice gravida in ultimul trimestru isi numara zilele pana la marea intalnire cu bebelusul. Primul copil, mult asteptat, avea sa se nasca in cel mult doua saptamani, dupa calculele medicilor si evident daca totul mergea bine. Si teoretic nu ar fi avut ce sa mearga prost, fiindca nu avusese probleme de sanatate in timpul sarcinii. Dar ghinion, pe nepusa masa Gabi a intrat in coma si dupa o saptamana de inconstienta si lupta cu viata, a nascut, insa bebelusul din pacate nu a supravietuit.

,,Pana si-au dat seama medicii ca eu sunt de fapt in coma diabetica, am pierdut fetita, care era un copil normal. Am fost distrusa, imi facusem toate analizele in timpul sarcinii, dar ceva undeva a scapat de nu si-au dat seama medicii ca exista o crestere a glicemiei. Nu stiu cine a fost de vina. Mereu se zice ca mortul e vinovat”, a povestit Gabriela Airinei cu lacrimi in ochi.

Vezi si Ce test trebuie sa faca gravidele pentru a vedea daca au diabet gestational

De la diabet gestational la diabet de tip 1                                                                   

A urmat o perioada destul de dificila pentru ea si sotul ei. Nu putea sa se obisnuiasca cu gandul ca a pierdut pe cineva drag. Isi dorea cu ardoare sa devina mama, iar diabetul nu trebuia sa-i stea in cale. Initial fusese diagnosticata cu diabet gestational, dupa care diabetul a intrat in remisie. Dupa un an de zile a revenit si a ajuns la insulina, fiind diagnosticata de fapt cu diabet de tip 1. Diabetul gestational apare doar in timpul sarcinii, dupa care in majoritatea cazurilor se remite. Sunt si femei care au avut diabet gestational si au dezvoltat diabet de tip 2 in urmatorii 10 ani, dar aceasta proportie este de 20-50%. Diabetul de tip 1 (numit si diabetul insulino-dependent) apare atunci cand pancreasul nu mai poate produce insulina, iar pacientii sunt total dependenti de administrarea prin injectii a insulinei. Persoanele care sunt diagnosticate cu diabet de tip 1 trebuie sa isi injecteze insulina in fiecare zi pentru a putea supravietui. Diabetul de tip 1 apare in aproximativ 5% din totalul cazurilor de diabet si se intalneste de regula la copii si tineri, dar poate aparea la orice varsta.

,,Tot organismul meu a fost dat peste cap si fizic si psihic. Viata mea s-a schimbat, a inceput sa insemne glicemii, insulina, testari, dar si dieta, sport si miscare. Diabetul mi-a ucis bebelusul. Daca nu era familia langa mine, clacam. Dar dupa un an si jumatate, l-am avut pe Paul, un copil sanatos care s-a nascut dintr-o sarcina cu diabet insulinodependent”, povesteste Gabi.

Paul are acum aproape 15 ani, iar Gabriela face 16 ani de cand sufera de diabet, ucigasul fetitei sale cu care intre timp a facut pace. In toti acesti ani a incercat sa aiba cat mai multa grija de ea ca sa poata sa se bucure de familie.

,,Mi-am revenit si duc o viata cat mai sanatoasa. Nici nu stiu cum arata viata mea fara diabet. Nu imi mai aduc aminte cum aratam eu inainte de diabet. E adevarat ca mai am momente cand zic gata, m-am saturat, imi vine sa le arunc pe geam pe toate, nu ma mai intereseaza, dar ma gandesc ca altfel nu se poate. Am o familie care ma sustine. Din fericire, sotul si baiatul si-au facut programul dupa mine, mancam sanatos, gatim in casa, foarte rar afara, si s-au obisnuit asa. Paul asa a crescut, nu ii este dor de fast food pentru ca nu consuma asa ceva, mananca la ore fixe, atunci cand se pune masa si face sport cu noi”, a spus Gabriela Airinei.

,,Suntem o echipa in toate, chiar si cand mancam dulciuri”

Cristi Airinei, sotul Gabrielei, este cel care a convins-o sa faca turul Romaniei pe bicicleta. El avea acest hobby si pentru ca a observat ca sotia sa avea comportamentul pacientului tipic cu diabet, care sta in casa linistit si incearca sa nu faca miscare de teama de-a nu-si modifica glicemiile, a creat un proiect special pentru ea, ,,Da si eu pot!”, provocand-o sa faca turul Romaniei pe bicicleta. Au pedalat doi ani la rand pentru a strange bani pentru copiii cu diabet care nu-si permit sisteme de monitorizare a glicemiei moderne si le-au cumparat astfel de sisteme. In plus, cei doi au facut miscare, s-au distrat si au vazut Romania de pe bicicleta. In anul 2017, Gabriela era prima persoana cu diabet tip 1 care, insotita de sotul ei, a pedalat 2.600 km, in 26 zile. Iar anul acesta Gabriela si Cristian Airinei, pentru aceeasi cauza nobila s-au suit din nou pe bicicleta si au parcurs 1.600 km pentru copii si tinerii cu diabet tip 1. De data asta l-au implicat si pe baiatul lor, care a pedalat 300 de km.

 

Gabriela si Cristi Airinei implicati in proiectul „Da si eu pot”

,,Pentru mine diabetul e ceva normal, nu o stiu altfel pe Gabi, am luat-o la pachet cu diabetul. Am inceput acest proiect ca s-o determin sa iasa din casa. Nici nu ne-am dat seama cat de mult a insemnat pentru ea asta. Eu si cu Paul o intelegem si o sustinem. Suntem o echipa in toate, chiar si cand mancam de dulce. Intr-adevar mai scapam cu dulciuri in casa, dar ea a invatat sa se abtina. In plus, o persoana cu diabet poate sa manance dulce. Isi mareste doza de insulina si am rezolvat problema. Dar Gabi mananca foarte sanatos, are ore de masa pe care le respecta, si noi la fel cu ea”, a precizat Cristian Ailincai.

Sotul recunoaste ca uneori e posibil sa fie prea insistent, fiindca vrea sa se asigure ca Gabi si-a facut insulina, mereu o intreaba cat e glicemia si pentru ca primeste si el datele sistemului de monitorizare al sotiei, se uita permanent sa vada care e situatia acesteia.

,,Eu primesc sms cand se intampla ceva cu ea. Responsabilitatea e mai mare la mine, fiindca are momente cand se satura si vrea sa renunte la acest sistem care te transforma putin in robot, dar este util. Realizez, din pacate, ca sunt prea sacaitor si mult prea atent, poate depasesc anumite limite si imi dau seamade asta, dar vreau sa fie bine”, a spus Cristi care isi aminteste ca anul acesta cand pedalau in turul Carpatilor, la un moment dat aparatul de monitorizare i-a avertizat ca-i scade glicemia Gabrielei.

,,Cand mergem pe bicicleta, eu merg in spatele ei intotdeauna si verific si glicemia in permanenta. Incepuse o hipoglicemie, vedeam pe senzori ca glicemia a inceput sa scada, nu mi-am dat seama ca e atat de grav si am mai mers o bucata de drum. Dar am observat ca nu mai tine bine directia si a trebuit sa ne oprim. Da, trebuie sa fie mereu atent”, spune sotul Gabrielei.

Te poti baza pe cineva?

425 de milioane de oameni cu varste cuprinse intre 20-79 de ani din intreaga lume sufera de diabet. In Romania sunt 1,8 milioane de persoane cu aceasta boala, potrivit datelor din studiul PREDATORR referitor la diabet (2015). Cati dintre diabetici se pot baza pe cineva? Au un apropiat, pe cineva din familie care are grija de ei? Nu stim, nu s-au facut statistici in acest sens, desi medicii spun tot mai des ca familia face parte din terapie.

,,Intr-adevar, glicemiile sunt influentate de starea de bine a pacientilor cu diabet, in sensul in care stresul si evenimentele emotionale negative pot creste glicemia, ceea ce nu este de dorit. O atmosfera relaxanta si iubitoate, suportiva si rabdatoare este potrivita atat pentru tanara mama cat si pentru bebelusul ei”, a precizat dr. Laura Ene, medic primar diabet, nutritie si boli metabolice de la Clinica de Nutritie KiloStop.

Dr. Anca Mihaela Stoian Pantea, medic primar igiena, diabet, boli metabolice, nutritie la Institutul ,,N. Paulescu” din Capitala spune insa ca de cele mai multe ori medicii nu au timp sa explice la cabinet dieta, exercitiile fizice si tot ce are de facut pacientul cu aceasta boala, prin urmare rolul familiei este extrem de important.

,,Sunt lucruri care trebuie explicate incet, incet cu foarte multa rabdare, pacientii uita, trebuie in permanenta reeditate informatiile si medicul intr-un sfert de ora nu poate sa le faca pe toate. Scolile pentru pacienti la care pot participa si familiile, asa cum este cea de la Institutul Paulescu trebuie sa se mentina si sa fie un model. In tara exista la Suceava, la Iasi, la Cluj, la Craiova centre de diabet, unde se fac lucrurile asa cum ar trebui”, a spus dr. Pantea, care ii indeamna pe membrii familiei diabeticului sa participe la aceste scoli.

Pentu o persoana cu diabet este foarte important sa stie ca familia ii este alaturi, chiar daca pentru ceilalti membri acest lucru inseamna o mai mare responsabilizare.

Gabriela Ailincai spune ca familia o ajuta mai ales cand intra in panica si ii este frica sa nu faca o hipoglicemie. In aceste momente e foarte important sa ai pe cineva cu care sa vorbesti, sa te sfatuiasca, sa te ghideze.

,,Poti sa mori daca nu faci nimic in hipoglicemie. Din fericire, nu am avut pana acum acea hipoglicemie severa. Dar eu il am pe sotul care ma urmareste non stop si pe medicul diabetolog. Ei sunt pentru mine cele mai importante persoane care m-ar putea ajuta in momente de panica sau hipoglicemie severa. Cel mai important lucru este sa stii ca te poti baza pe cineva. Sa stii ca cineva, cand tu te saturi, te trage de maneca sa ai grija de tine, sa te testezi, sa-ti faci insulina. Stii ca ei iti vor doar binele si vor sa te aiba langa ei toata viata”, a spus Gabi.

Diabetul este o boala, care ii afecteaza nu doar pe cei in cauza, ci si pe cei din jurul lor. Cristi Ailincai are un sfat pentru toti cei care au in familie persoane cu diabet.

,,Sa incercati sa nu-i faceti sa se simta ca sunt bolnavi. Diabetul nu este neaparat o boala, este o conditie, sa-i tratati ca pe ceilalti, sa incercati sa-i motivati sa-si depaseasca conditia”.

Dr. Laura Ene puncteaza foarte bine ce nu ar trebui sa faca apartinatorii persoanelor cu diabet: ,,Sa nu critice, sa nu acuze, sa nu judece si sa nu certe, pana nu au facut ei insisi schimbarile pe care le cer de la ceilalti. Iar daca au facut-o, sa expuna modul lor de rezolvare a lucrurilor si sa ajute la gasirea solutiilor personale potrivite fiecaruia”.

Autor: Alexandra Manaila

Vezi si  Copiii cu diabet vor beneficia gratuit de cel mai bun tratament

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here