Clorul din apa de la robinet poate fi prieten sau dusman al sanatatii, in functie de cantitatea existenta in lichidul vital. Clorul este folosit pe scara larga atat ca dezinfectant cat si pentru purificarea apei. Legea apei potabile 458/2002 stabileste clar pentru clorul liber rezidual o valoare cuprinsa intre ≥ 0,1 mg/l – ≤ 0,5 mg/l, cu observatia ca acest interval trebuie respectat in intregul circuit al apei potabile. Mai multe detalii despre clorul din apa, despre gravitatea intoxicatiei cu clor la copii ne ofera detalii conf.univ. dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar urgente-toxicologie si membru in Comisia de Sanatate a Camerei Deputatilor.

Vezi si Apa de la robinet hiperclorinata. Efecte asupra sanatatii

Din 1904, clorul a devenit metoda standard de dezinfectie a apei.  Procesul, cunoscut sub numele de clorinare, reprezinta o adaugare de clor in apa si este metoda cea mai utilizata in Romania, dar si in lume pentru dezinfectia apei (pentru distrugerea unor bacterii precum E.Coli si a preveni transmiterea unor boli grave prin apa-dizenterie, febra tifoida). Este folosit si in tratarea apelor uzate (epurarea apei) dar si ca dezinfectant in piscine.

Mirosul de clor e dependent de temperatura apei, asa ca iarna mirosul de este mai pregnant, deoarece clorul este mai stabil in apa rece, descompunandu-se mai lent).

Sfat: este suficient sa puneti apa rece intr-un vas in camera (unde temperatura este peste 20 de grade), iar mirosul va disparea relativ repede.

Efecte asupra sanatatii

Clorul reactioneaza cu apa din tesuturi formand acizi oxigenati (acid hipocloros), fiind astfel un iritant puternic pentru ochi, piele si mucoase.

In fiecare an 20.000 de copii cu varste sub 6 ani sunt afectati de inhalarea vaporilor de clor si sau sunt intoxicatii cu aceasta substanta pe care o intalnim in componenta a tot mai multe produse pentru curatenie. Cunoscut uzual sub numele de clor, hipocloritul de sodiu se poate confunda foarte usor cu apa si poate fi inghitit accidental de catre copii.

Gravitatea intoxicatiei/leziunilor este proportionala cu concentratia (doza), durata si calea de expunere (inhalatorie/cutanata sau digestiva) dar si de continutul in apa a tesuturilor expuse.

Grupele de risc includ varstele extreme (copiii!) precum si persoanele cu afectiuni preexistente pulmonare (astm, bronsite cronice) sau dermatologice sau alergice ce sunt mult mai sensibile la actiunea toxicului.

Simptomatologia apare rapid (uneori din primele secunde dupa expunere) in functie concentratie si calea de patrundere in organism:

Cele mai frecvente intoxicatii sunt prin inhalare (chiar si in timpul dusului) si in doze mici si produc in general efecte iritative la nivelul cailor respiratorii- tuse, stranut, senzatie de constrictie toracica, respiratie suieratoare dar, mai ales la astmatic, pot declansa sau agrava crizele severe. Nu sunt excluse fenomenele hipersecretie bronisca, bronsita de edem pulmonar toxic cu potential letal (mai ales in cazul expunerilor repetate la doze mari).

!!! Pneumonia chimica si edemul pulmonar toxic pot apare chiar dupa o latenta de 12-24 de ore.

Contactul cu tegumentele sau ochii duce la iritarea pielii sau ochilor manifestate prin inrosire, senzatie de mancarimi intense, prurit, lacrimare si blefarospasm, eruptii cutanate si chiar exfolieri tegumentare. Nu sunt excluse (doze mari) arsurile chimice.

In cazul ingestiei pot aparea gastro-enterocolita toxica cu greturi, varsaturi, dureri epigastrice, crampe abdominale si diaree.

Atentie !!! Se poate ajunge la :

• tulburari metabolice care pot varia de la alcaloza usoara (datorata hiperventilatiei) pana la acidoza respiratorie cu hipoxemie profunda si acidoza metabolica hipercloremica;
• pneumonie chimica si edem pulmonar (pot apare dupa o latenta de 12-24 de ore);
• chiar stop cardiorespirator se poate produce secundar hipoxiei.

Primul ajutor:

Decontaminarea (indepartarea toxicului) este esetiala.

Prioritara este scoaterea victimele din zona contaminata evitandu-se expunerile ulterioare.

Se asigura mentinerea functiilor vitale ale victimelor (ABC-ul, suportul vital de baza trebuie predate de la scoala la orele de prim ajutor).

Managementul intoxicatiei inhalatorii acute de clor este simptomatic si suportiv si include : include repaus; oxigen si eventual bronhodilatatoare (salbutamol).

Contaminarea secundara de la indivizii expusi la clorul gazos este improbabila, desi clorul poate condensa pe piele si sa contamineze astfel tegumentele neprotejate.

Leziunile oculare vor fi tratate de medicul oftalmolog dupa clatire abundenta cu apa. Lentilele de contact vor fi indepartate si spalate cu apa calda sau ser fiziologic.

Decontaminarea pielii, daca este necesara, va fi executata folosind sistemul de spalare stergere cu detergenti diluati (10 ml lichid de spalare la 10 litri de apa). Arsurile necesita tratament de specialitate.

Toate hainele trebuie indepartate. Ele vor fi plasate in saci de plastic marcati si sigilati pentru a preveni contaminarea ulterioara.

Retineti:

• Cea mai ieftina si eficienta metoda ramane preventia.
• Nu utilizati surse de apa ce ridica suspiciuni si preferati consumul de apa verificata.
• Clorul (mai precis hipocloritul de sodiu) trebuie depozitat in spatii care sa nu fie accesibile copiilor (se poate confunda foarte usor cu apa si poate fi inghitit accidental de catre copii).
• Notiunile de prim-ajutor trebuie predate de la scoala!

Autor: Conf.univ. dr.Tudor Ciuhodaru