Care sunt primele semne de ADHD și când e cazul să îi faci copilului o evaluare?

Sursa foto: www.psychiatrictimes.com

Mulți copii cu ADHD prezintă semne ale tulburării de atenție înainte de a ajunge la vârsta școlară, dar la școală, când cerințele devin mai complexe, au probleme în a îndeplini așteptările pentru copiii de vârsta lor și acest lucru poate să îi îngrijoreze pe părinți sau pe cadrele didactice, explică Andreea Popa, medic specialist psihiatru copii și adolescenți în cadrul Centrului Medical Bellanima. Specialistul explică ce pași trebuie să urmeze părinții, cui și când trebuie să se adreseze.

ADHD înseamnă Tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate conform manualului american de diagnostic DSM5 sau Tulburare a activității și atenției conform clasificării internaționale ICD-10. Este una dintre cele mai comune tulburări de neurodezvoltare, adică este o afecțiune care se manifestă de obicei devreme în cursul vieții.

Dr Andreea Popa, medic specialist psihiatru copii și adolescenți

Manualul de diagnostic DSM-5 relatează că studiile populaționale sugerează că ADHD apare la aproximativ 5% din copiii și este mai frecvent la băieți, la aceștia fiind raportate de două ori mai multe cazuri decât la fete. De asemenea, este menționat și faptul că la fete se întâlnește mai des simptomatologia de tip deficit de atenție”, explică Andreea Popa, medic specialist psihiatru copii și adolescenți în cadrul Centrului Medical Bellanima.

Copiilor cu această tulburare le este greu să se concentreze, să stea nemișcați, să urmeze instrucțiunile și să își controleze comportamentul impulsiv (acționează fără să se gândească la consecințe).

Potrivit medicului Andreea Popa, toți copiii au uneori probleme în a acorda atenție profesorilor și părinților, să stea așezați și să își aștepte rândul, dar dacă acest comportament este mult mai accentuat și mai frecvent decât al copiilor de vârsta lor, trebuie să apelăm la un specialist.

Simptomele ADHD sunt împărțite în două grupe: deficitul de atenție și comportamente hiperactive sau impulsive.

Simptome de intenție în ADHD:

  • Face greșeli din neatenție
  • Este ușor distras de stimulii irelevanti din mediu
  • Nu pare să asculte când i se vorbește
  • Are dificultăți în a urma instrucțiunile
  • Are probleme în a-și organiza sarcinile
  • Este uituc, pierde sau rataceste frecvent lucrurile, copilul poate fi catalogat ca „visător”
  • Evită sarcinile ce necesită efort mental susținut

Simptome de hiperactivitate sau impulsivitate în ADHD:

  • Are dificultăți în a rămâne într-un loc, de exemplu: se ridică frecvent în timpul orelor de pe scaun sau se joacă excesiv cu mâinile sau cu picioarele
  • Are dificultăți în a-și aștepta rândul
  • Are un exces de energie „de parcă ar fi condus de un motor”
  • Are dificultăți în a se juca în liniște
  • Aleargă sau se cațără pe obiecte în situații în care acest comportament nu este adecvat, la adolescenți acest simptom se poate traduce printr-o stare de neliniște, de neastâmpăr
  • Vorbește excesiv
  • Întrerupe frecvent adulții
  • Răspunde înainte ca întrebarea să fie spusă până la capăt

Unii copii prezintă doar primul grup de simptome ADHD, iar unii prezintă doar pe cel din urmă. Dar majoritatea celor cu un diagnostic de ADHD au o combinație a ambelor, ceea ce face ca funcționarea lor la  școală și în alte activități să fie afectată, de asemenea poate crea multe conflicte acasă ceea ce duce la o creștere a tensiunii emoționale dintre copil și părinți.

Mai mult, Andreea Popa, medic specialist psihiatru copii și adolescenți în cadrul Centrului Medical Bellanima, subliniază faptul că presiunea asupra copiilor cu ADHD este foarte mare, ei își dau seama că rămân în urmă față de colegii lor de clasă, de multe ori din cauza impulsivității își fac mai greu prieteni, acasă pot să fie conflicte frecvente legate de teme și de faptul ca nu își duc mai niciodată sarcinile pana la capat. Dacă nu primesc ajutor și suport, copiii cu ADHD pot dezvolta și alte simptome si chiar tulburări, cele mai frecvente fiind anxietatea și depresia.

Cine poate pune acest diagnostic?

Dacă avem îngrijorări legate de copilul nostru trebuie să mergem la medic la un consult de psihiatrie pediatrică. Medicul va face o evaluare care constă în interviul cu părintele și evaluarea copilului. După primul consult pot fi, de asemenea, cerute: evaluare psihologică (unde psihologul clinician aplica anumite teste), informații de la învățător/profesori, consulturi la alți specialisti și alte investigații (de exemplu, analize de sânge, examen coproparazitologic etc).

După ce medicul are toate informațiile necesare, împreună cu părinții și copilul se va face un plan de tratament care poate să cuprindă terapie comportamentală/terapie cognitv-comportamentală, în funcție de nevoile copilului și, în funcție de caz, poate fi necesară și intervenția medicamentoasă.

Pe lângă terapia specifică, o rutină sănătoasă poate ajuta

Să fii sănătos este important pentru toți copiii, dar este și mai important pentru copiii cu ADHD să aibă un stil de viață adecvat, pe lângă terapia comportamentală și medicamente. Astfel, părinții îi pot ajuta pe cei mici să facă față mai ușor simptomelor ADHD”, explică medicul Andreea Popa.

Astfel, o rutină de somn adecvată pentru vârsta copilului este foarte importantă, o oră de culcare adecvată și un timp suficient de odihnă pot îmbunătăți o mulțime din funcțiile executive și emoționale ale creierului. Limitarea timpului de expunere la ecranele de la televizoare, computere, telefoane și alte dispozitive electronice, poate îmbunătăți atenția și concentrarea.

Dezvoltarea obiceiurilor alimentare sănătoase, ce cuprind mese variate pe parcursul zilei (fructe, legume, cereale integrale, proteină) și reducerea alimentelor procesate cu conținut crescut de zahăr pot ajuta copilul să își managerieze mai bine simptomele din cadrul tulburării ADHD.

Participarea la activități fizice zilnice și diverse jocuri în funcție de vârstă este foarte importantă. Acestea pot canaliza energia debordantă a copiilor cu ADHD și îi pot ajuta să își folosească diferențele neurologice naturale pentru a ține pasul și a excela în aceleași activități recreative ca și colegii lor.

Ramona Popescu, psiholog educațional în cadrul Centrului Medical Bellanima, vine în sprijinul părinților cu o serie de  idei de activități și jocuri din cadrul terapiei.

Dr Ramona Popescu, psiholog educațional

Activități fizice. ”Găsirea sportului potrivit pentru copilul dumneavoastră poate fi o sarcina dificilă. Ei pot fi lăsați în afara sporturilor de echipă din cauza dificultăților de coordonare sau de a urma instrucțiuni și, ca urmare, ajung să fie hărțuiti sau izolați”, explică psihologul Ramona Popescu, însă există și alte tipuri de activități pe care le pot face.

Înotul este un sport structurat și repetitiv ce îi poate ajuta pe copiii cu ADHD să rămână concentrați pe un set simplu de mișcări sau sarcini și să perfecționeze aceste mișcări, făcându-l mult diferit de tipul haotic de sporturi de echipă cu care mulți copii cu ADHD au dificultăți.

Artele marțiale ajută la îmbunătățirea concentrării copilului și la dezvoltarea abilităților precum autocontrolul, spiritul de observație, perseverență, disciplină, încredere în sine și responsabilitate.

Meditație și yoga pot fi folosite pentru a-i învăța pe copii cum să recunoască legatura dintre corp și minte, cum să-și găsească ancora mentală împotriva gândurilor intruzive care duc la senzații de anxietate generalizată sau, dimpotrivă, la lipsa motivației și plictiseală.

Meditatia și yoga îmbunătățesc controlul atenției, întăresc cortexul prefrontal, acea parte a creierului căruia i se asociaza atenția, planificarea și controlul impulsului.

Plimbările și activitățile în aer liber. ”Plimbările prin parc, pădure sau în orice zonă cu verdeață îi ajută pe copii să se conecteze la natură, să se relaxeze departe de device-urile la care au fost atât de expuși în ultima vreme. În plimbări, puteți lua creta cu care să desenați oriunde un ”Șotron” sau ”Frunza”. În plus, puteți sări coarda, puteți să înălțați un zmeu, să vă jucați de-a v-ați ascunselea, badminton sau frisbee”, a adăugat psihologul Ramona Popescu.

Jocurile de societate sunt un alt mod extraordinar de a motiva și stimula copiii, sunt o modalitate minunată de a petrece timpul jucându-ne, nu numai de dragul de a ne amuza, ci și cu beneficii. Putem împărți jocurile de societate în câteva categorii, ținând cont de beneficiile pe care le aduc:

  • Jocuri de memorie vizuală dezvoltă capacitatea de concentrare, atenția asupra detaliilor și memoria de scurtă durată. (Memo game; Brain Box; Brains; Memorace)
  • Jocuri de atenție și concentrare (Dobble, Smart Games)
  • Jocuri de strategie și răbdare (Piticot, Cararea pierduta, Farmini, Camelot jr., , Catan jr, Carcassonne jr.)
  • Jocuri de stimulare a imaginației (Story Cubes, Dixit)

”Aceste jocuri trebuie alese cu atenție, ținând cont de vârsta copilului și nivelul de dificultate al jocului. Dacă jocul este prea complicat sau dacă durează prea mult copiii se pot frustra. Este important să fim înțelegători și răbdători, să le susținem nevoia de mișcare chiar dacă jucăm un joc de societate. Le putem permitem ca, atunci când nu este rândul lor, să se ridice și să se poată duce în altă cameră sau să dea un tur al casei și astfel să nu ajungă să abandoneze jocul pentru că <nu mai pot sta locului>”, ne sfătuiește psihologul Ramona Popescu.

Jocurile de construcție stil “cărămizi” din lemn sau plastic de diferite mărimi, culori și forme geometrice, ajută la dezvoltarea mișcărilor fine și a preciziei, dezvoltă capacitatea de asociere și potrivire, coordonarea ochi-mână și identificarea relațiilor de mărime. ”Jocurile de construcție în care trebuie să urmarească o serie de pași sau îndrumări pentru a-l termina, cum ar fi Lego sau Puzzle sunt foarte benefice în a-i ajuta pe copiii cu ADHD în lucrul cu controlul impulsurilor, dezvoltarea răbdării, atenției și concentrării. Aceste jocuri le oferă de asemenea posibilitatea predictibilității, de a vizualiza produsul final și de a determina gradul de terminare/îndeplinire a sarcinii și astfel de a se bucura pe măsură ce avansează, de fiecare etapă pe care au depășit-o”, a încheiat Ramona Popescu.

În concluzie, copiii iubesc să aibă parteneri de joacă, iar plin implicarea dvs în aceste jocuri reușiți nu numai să vă apropiați de copilul dvs, să îi dați un exemplu de urmat, dar și să regăsiți bucuria de a fi copil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here