Perversiuni subtile

Am intalnit o femeie care avea doua relatii si chiar se mandrea cu acest fapt, desi pentru multi ar intra in categoria perversiuni.
Nimic neobisnuit, imi zic si ma grabescsa etichetez, sa o bag in sertarasul pe care scrie: femei care insala.
N-a fost asa. Povestea ei era cu totul alta, mult mai profunda decat o meschina aventura sau o incercare disperata de a-si demonstra ca este atragatoare sau…
Spre surprinderea mea aflu ca doamna este casatorita de sapte ani, iar de cinci are o relatie extraconjugala. Curiozitatea ma face sa vreau sa stiu mai multe.
Am un copil si un sot pe care-l iubesc foarte mult. L-am iubit dintotdeauna, dar simteam ca ceva imi lipseste. L-am cunoscut pe x, am sa-i spun domnul cinci, deci pe domnul cinci intamplator. Avea ceva ce sotului mei ii lipsea. Acel ceva al domnului cinci imi dadea energie, vitalitate, ma facea sa simt ca traiesc. De atunci am ramas impreuna si, tot de atunci, paradoxal, si relatia cu sotul a devenit mult mai buna, parca il iubesc cu si mai multa pasiune. Consider ca sunt o mama si o sotie model, implinita pe toate planurile. Nu-i spun sotului pentru ca n-ar intelege, probabil ca nici eu n-as intelege daca as fi in locul lui. N-am avut niciodata sentimentul ca imi insel sotul. Mai greu a fost la inceput, pentru ca eu vorbesc cateodata in somn, dar m-am linistit. Cum reusesc cu timpul? Mi-am luat un serviciu care sa-mi permita deplasari, iar cand nu am aceasta ocazie, ne vedem in timpul zilei atat cat putem. Pentru mine este mai mult decat suficient.
Femeile investesc in sentimente, barbatii in sex. Saracii barbati, imi vine a spune, daca ar sti. Ei nu sunt prosti, problema lor este ca s-au desteptat femeile. Se pare ca vechea zicala „barbatii sunt niste copii” este valabila. Ei cresc si-ti poti da seama de asta dupa costul jucariilor, din ce in ce mai scumpe.

Eu sunt de parere ca acesta doamna este norocoasa. A gasit la unul ceea ce-i lipseste celuilalt si viceversa. Ce tradare, ce aventura? femeile investesc in sentimente, in emotii, barbatii in sex. Dupa cum spunea, in gluma si nu prea, o prietena psihoterapeut: Amandoua sexele depind de niste perversiuni subtile, poate chiar inconstiente. Femeile sunt masochiste fiindca sufera din dragoste, iar barbatii sunt sadici, nu vor relatii serioase, stiind bine ca femeile sufera.
Si ce se intampla cu barbatii atunci cand se casatoresc?
Adorm in post, se lasa pe tanjeala si se ramolesc, trezindu-se la partidele de fotbal si cascand ochii cand vad o femeie ca lumea trecand prin fata lor.
Mai in gluma, mai in serios, adevarul cam pe aici isi vara coada.

Nu este criticabila o asemenea alegere Mai departe, am invitat-o pe psihoterapeuta Marinela Somazzi-Safta sa ne spuna parerea.
Nu este criticabila o asemenea alegere, trebuie sa ne gandim insa la o noua semnificatie a ei.

Adica nu este nici bine si nici rau sa traiesti o relatie paralela, este important in schimb cum se traieste aceasta, cu ce spirit. Cu sens de completare a existentei, ori cu sens de culpabilitate.

Un psihoterapeut ramane deontologic super partes, drept care are numai posibilitatea de a lamuri situatia in masura in care starile interne derivate devin conflictuale, creeaza insatisfactie, chiar mari probleme la nivel psiho-fizic prin sufocarea, reprimarea sentimentelor, nevoilor, emotiilor. Aceste sentimente pot fi cenzurate deseori de o moralitate cel putin ipocrita. Fiindca a judeca fara a tine cont de o intreaga serie de criterii absolut personale produce ulterior stari conflictuale daca nu se intelege procesul de constientizare si de integrare a starilor negative.

Fa-ti roata propriei vieti
Ca sa se inteleaga mai bine conceptul, ii invit pe cititorii de ambele sexe sa ia un creion si sa traseze un cerc fixand punctul median. De la acesta, care reprezinta propriul EU, creati opt zone, ca opt spite ale unei roti, iar fiecare zona trebuie sa reprezinte urmatoarele aspecte ale vietii, ce pot fi considerate valori (pot fi mai multe si pot fi date si alte exemple): sanatatea, prietenia, familia/afectivitatea, realizarea profesionala/cultura, siguranta materiala, placerea de a trai/socializarea, libertatea, sexualitatea (homosexualitate, raporturi sexuale reciproc consimtite).

Apoi hasurati respectivele zone in masura pe care o considerati: foarte buna (deci zona complet hasurata), buna (cam pe jumatate), bunicica (cam un sfert), proasta (foarte putin), foarte proasta (zona total alba).
Acest cerc este ca o roata care ne mana pe drumurile vietii si care, ca sa mearga fara zdruncinaturi, ar trebui sa fie plina. Nu prea ii iese plina nimanui, dar se constientizeaza lipsurile si se poate face ceva ca sa continuam traiul in cunostinta de cauza.
Altfel, este posibil ca actiunile care conduc la ceea ce se numeste satisfacere sa se nasca din procese inconstiente care, la randul lor, daca sunt constientizate, pot sa produca conflicte intre valori si criterii, intre comportamente si contextele in care acestea se manifesta.

Astfel cand o femeie, constient sau inconstient, completeaza zonele partial sau total goale din roata propriei vieti adauga, la siguranta pe care i-o dau familia, profesia sau bunastarea materiala, si exprimarea libera a sexualitatii, a afectivitatii.
Asta inseamna ca face un compromis cu sine insasi, dar in felul asta ea face fata tuturor responsabilitatilor ce ii revin ca mama, sotie, traindu-si propria viata poate mai echilibrat decat o sotie frustrata, care isi neaga dreptul la fericire.

Domnul vaduv a scos-o din depresie O mama cu doi copii, un sot cu o profesie care asigura siguranta si bunastarea in casa, dar absent, rece din punct de vedere al raporturilor sexuale si al afectivitatii, are de 15 ani o relatie paralela.
Conduce cu brio casnicia, educa excelent copiii, isi traieste deplin feminitatea, lasandu-i sotului spatiul necesar pentru indeplinirea idealurilor, de altfel comune.
In primii ani de casnicie, totul functiona bine. Apoi s-au ivit probleme la nivel de compatibilitate caracteriala, cu evidente semne de insatisfactie, urmate de conflicte serioase in familie (la care tin, ca valoare, amandoi), dar continuand a se iubi. Totul parea perfect, sotul satisfacut profesional, casa spatioasa si comoda, copii minunati, dar ea intra in depresie.
Iese dupa doi ani din depresie dupa ce intalneste, de mai multe ori in sala de asteptare de la psihoterapeut, un alt barbat, mai in varsta decat sotul, vaduv. Acum este o femeie energica, vesela, traieste din plin. Cornificat sau nu?

Un alt exemplu, o doamna din burghezia elvetiana.
Sotul, expert in operatii financiare, schimba destul de frecvent sediile de activitate, fiind un consultant cerut in toata lumea. Am cunoscut-o pe aceasta doamna acum circa 10 ani, avea atunci 36 de ani, dar parea de 60. A trait in criza depresiva aproape continua de la prima deplasare din regiunea unde crescuse si unde se casatorise din dragoste, zice ea, la 22 de ani.
A avut doua tentative de sinucidere, a facut ani si ani de psihanaliza fara rezultate. Isi iubeste sotul, dar se sacrifica pentru el, sotul o iubeste, dar nu poate face altceva decat sa o asiste cu mare rabdare, renuntand la multe contracte pentru a nu destabiliza sanatatea sotiei. Am avut impresia ca sotul putea avea o relatie paralela, mi se parea o tipologie de acest gen, ar fi fost chiar normal. Ceea ce nu era in schimb normal era atitudinea extrem de rigida a sotiei fata de sine insasi.

Mi s-a deschis in terapie povestindu-mi despre o relatie afectiva, cu un barbat indragostit de ea in perioada scolii si care nu s-a casatorit dupa ce s-a terminat relatia adolescentina.
Vorbindu-mi despre acest personaj, i se schimbau trasaturile, i se iluminau ochii, vocea trecea de la tonalitatea „plangareata” la cea „vitala”! Dar educatia, cultura si modelul comportamental tipic femeilor crescute sever o faceau sa nu poata admite o iesire din parametrii impusi si autoimpusi. Subconstient, emotii, sentimente sufocate de rationalitate?
Probabil?, sigur! Schimbarile psiho-fizice vorbeau de la sine! La vremea respectiva am lasat un comentariu pe fisa doamnei: Ori ii va pune coarne sotului, ori, mai devreme sau mai tarziu, se va auzi de un vaduv!

Un curios si discutabil echilibru Acestea sunt doua exemple de roti ale vietii. Nu invit nicio doamna nesatisfacuta sa intreprinda o relatie paralela daca integreaza cum trebuie lipsurile din spitele rotii, gasindu-si interese, activitati care sa-i satisfaca spiritul vital, umpland viata cu ele si zonele rotii cu creionul!

Dar nu pot sa nu trimit complimente acelora care, in deplin respect pentru barbatul oficial, reusesc sa-si completeze roata traind un curios si discutabil echilibru pentru moralisti, dar sanatos pentru dansele si pentru psihoterapeutii comportamentali, chiar daca asa pierd o clienta! La final, ii provoc pe cititori adresandu-le o intrebare.

Vi s-a intamplat sa va ganditi macar si numai o data, avand totusi un sot, o sotie, o logodnica sau un logodnic, la o alta persoana de sex opus (sau chiar de acelasi sex, se mai intampla, face parte din realitatea existentei)?
Sa fantasmati scene sau momente de nespus cu aceasta/acesta? Eh, sa dea cu piatra cine-i fara pacat, caci se pare ca si gandul poate fi un pacat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here