Despre sex, cu sinceritate. Educatia sexuala poate incepe la 3 ani

Fiecare parinte se gandeste la momentul in care copilul ii va pune intrebari legate de venirea sa pe lume si despre sex.  Este un moment considerat delicat, mai ales daca parintelui – atunci cand era copil – nu i s-a vorbit pe aceasta tema si nu i s-au oferit raspunsuri. Daca el insusi a fost crescut cu filosofia ca sexul este ceva rusinos. ”Cand si ce le spunem copiilor despre cum vin ei pe lume” a fost subiectul recentei conferinte sustinute de Otilia Mantelers, expert in parenting, prilejuita de lansarea cartii ”Unde-a disparut Pispirel”, de Nicholas Allan.

”Plina de umor si duiosie, aceasta carte amuzanta le povesteste copiilor despre unul dintre aspectele cele mai intime si mai profunde ale identitatii lor. Cu ajutorul istorioarei lui Pispirel, care porneste in cursa de inot pentru a castiga premiul magic – oul doamnei Browne –, parintii le vor putea explica celor mici cum incepe viata!“, a declarat Otilia Mantelers.

In opinia expertului, este gresit sa le spunem copiilor ca au fost adusi pe lume de barza, amanand ani la rand discutia despre sex, pana cand este prea tarziu, pentru ca deja au primit informatia pe alte cai.  ”Acum cativa ani le-am povestit copiilor mei cum au venit pe lume. Si pentru ca eram stresata de subiectul sexualitate, dar stiam ca toti copiii mici primesc tot ce e natural in cel mai firesc mod, le-am aratat si am conversat cu ajutorul cartii ”Where Willy Went” (”Unde a disparut Pispirel”). Ce am observat a fost ca, intr-adevar, copiii nu s-au mirat de felul in care au venit ei pe lume, primind informatia ca si cum ar intelege gravitatia”, a mai spus Mantelers. Ea mai sustine ca un parinte nu trebuie sa astepte sa fie intrebat de copil, ci sa ofere informatii adaptate nivelului sau de intelegere, in mod deschis. Iar aceasta sarcina nu este strict a mamelor in cazul fetelor si a tatilor in cazul baietilor. Lucrurile e bine sa fie discutate impreuna, de toti. ”Inainte ca cel mic sa puna intrebari despre cum a venit pe lume, noi trebuie sa incepem cu el o discutie despre corpul sau. Este gresit sa gandesti ca nu vei vorbi decat atunci cand vei fi intrebat de copil, cand va fi el curios. Noi trebuie sa venim inaintea curiozitatii lui, in intampinarea ei. Trebuie sa incepem cu o discutie despre corpul lor, iar acest lucru e bine sa inceapa cat mai devreme. Chiar si la trei ani”, sustine expertul in parenting.

Citeste si: Descoperirea sexualitatii de catre copii

De asemenea, Mantelers este de parere ca, inca de mic, copilul trebuie sa invete si sa foloseasca denumirea corecta, anatomica, a organelor sale genitale: penis si vagin. Nu chiar exclusiv, putandu-se folosi, intercalat, si denumirile care au fost date in familie. ”Ce mesaj doresc eu sa le fie transmis copiilor este acela ca ei au un corp pretios, ca fiecare parte a lui este pretioasa, si asa cum trebuie sa aiba grija de dinti, asa trebuie sa-si pretuiasca si organele genitale”, recomanda expertul in parenting.

Totodata, ea mai recomanda parintilor sa transmita copiilor, in cadrul discutiilor purtate pe tema sexului, mesajul ca sexul nu reprezinta doar reproducere ci si dorinta, iubire, explorarea identitatii, putere, energie vitala, si nu cum ne-au transmis noua parintii nostri – rusine si frica –, ceea ce multora le-a provocat traume.

Otilia Mantelers, expert in parenting

”Pe la 9 ani – chiar si mai devreme, atunci cand intreaba – le explicam ce inseamna sa-ti explorezi dorintele sexuale. Internetul fiind atat de accesibil, copiii pot vedea diverse lucruri. Atitudinea moralizatoare a parintelui atunci cand il surprinde pe copil ca se uita la filmulete explicite, chiar daca sunt de desene animate, il va face pe copil nu mai comunice cu parintele, sa nu ii mai spuna absolut nimic, niciodata. Conversatiile parinte-copil pe astfel de teme nu trebuie sa fie foarte lungi, in schimb este obligatoriu ca ele sa aiba o tenta de umor, iar ambii sa rada. Cand copilul vrea sa arate si parintelui imaginile video, filmuletul sau filmuletele pe care le-a vazut, acesta trebuie sa se uite si sa discute. Dar pentru ca cel mic sa vrea el sa-i arate parintelui ceea ce a vazut el, trebuie ca intre cei doi discutiile sa fi avut loc deschis, inca de cand era mic. Altfel, tacerea parintelui asupra acestui subiect este pentru el un indiciu ca nu se poate vorbi despre asta”, sustine Mantelers.

Sa recunoastem, subiectul este unul sensibil si inconfortabil pentru cei mai multi dintre parinti. Important este sa nu procedam exact cum au procedat unii dintre parintii nostri, ci sa fim parinti moderni, sa le dam copiilor informatiile de care au nevoie, sa le cumparam carti care sa ofere si ele raspunsurile cautate. Esential este sa nu ”taiem” din fasa dialogul cu copiii nostri ci sa il sustinem. Chiar daca, interior, nu suntem pregatiti pentru asta.

Autor: Laura Bogaciu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here