Copiii sunt oglinda atitudinii parintilor

Imagine de Anastasia Gepp de la Pixabay

Copiii au nevoie de stabilitate, de timp petrecut cu familia, au nevoie sa fie ascultati si sa li se acorde toata atentia pe care o merita. Dar pentru ca lucrurile sa mearga perfect, copiii au nevoie, in egala masura, de modele, de exemplele parintilor.

Mereu cand vezi un anumit comportament la copil, intreaba-te, oare de ce face astfel? Oare de ce se comporta asa? Pentru ca specialistii iti vor spune astfel: copiii sunt oglinda atitudinii parintilor. Voi ce atitudine aveti?

Calea pentru a gestiona relatia cu copiii nu trebuie sa fie unilaterala. Micutilor nu este suficient sa li se spuna sa faca sau sa nu faca ceva, ci au nevoie sa vada concret cum rezolva parintii o anumita situatie, frustranta sau stresanta, cu calm, cu luciditate, cu rabdare, cu pozitivitate. Adesea adultii uita, pur si simplu, ca micutii nu pot opera in abstract, prin urmare, prelegerile si discursurile sunt pentru ei un fel de „limbi straine”, ei au nevoie de exemple directe, explicate pe intelesul lor.

Copiii urmeaza exemplele, nu vorbele tale.

Multi parinti simt adesea ca se afla uneori in situatii in care au senzatia ca nu se mai pot intelege cu copiiii, ca orice le-ar spune, ei se fac ca nu aud sau reactioneaza exact invers decat se asteapta parintii si decat ar trebui. In astfel de momente, este cel putin scuzabil ca parintii, obositi si tracasati de probleme cu adevarat dificile, dupa o zi lunga de munca, sa puna un diagnostic frustrant pentru copil. Il delcara „imposibil” si zic ca, de vreme ce nu se pot intelege cu el, sa taca si sa execute.

Nu este tocmai calea cea mai buna, chiar daca pe moment parintii scapa mai repede si par ca rezolva situatia. In timp, toate situatiile prin care copiii trec si pe care nu le inteleg se aduna intr-o personalitate din ce in ce mai nesigura si mai indoielnica. Sa nu uitam totusi ca un copil este ca o oglinda in care se replica atitudinea parintilor, si nu doar fata de ei, ci fata de orice situatie ce apare, fata de cei cu care interactioneaza.

Un copil care creste intr-o familie in care domneste o atmosfera calma, calda, de sprijin reciproc si incurajare, in care are parte de empatie, afectiune, va da dovada de o inteligenta emotionala ridicata. Iar un copil care creste intr-o familie cu un mediu tensionat, cu parinti stresati, ocupati, obositi, care nu isi gasesc timp pentru copil, va fi „isteric” si „imposibil”, ca si cum ar absorbi tensiunile intrafamiliale, va imita comportamentul parintilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here