Iata cum poti sa cresti un copil bun!

Ne educam copilul cu un singur motiv: ne dorim ca el sa fie un om bun. Atunci cand parintele ridica vocea la copilul sau sau il trimite in camera lui, nu e pentru ca doreste sa-l faca sa sufere. Parintele nu vrea sa fie un personaj negativ. Isi doreste sa il creasca frumos. Sa devina un om bun. Incearca sa-l ajute pe copil sa inteleaga si sa stie ca uneori comportamentul lui este gresit sau ca anumite actiuni de-ale sale ii pot afecta pe ceilalti. Iata cum poti sa cresti un copil bun!

Exista o diferenta intre a creste un copil care se teme sa aiba probleme si un copil care intelege care e diferenta dintre bine si rau. Nu poti fi mereu alaturi de copilul tau, dar iti doresti sa invete sa ia decizii bune atunci cand tu nu esti in preajma. Trebuie sa aiba un alt motiv de a fi bun si de a face lucruri corecte. Alt motiv decat acela ca ii e frica sa aiba probleme daca procedeaza intr-un fel si nu in altul, scrie parenting.com.

 “Hotul neprins e negustor cinstit”?

Pentru multi parinti- sa strige la copil – este o modalitate rapida si sigura de a se face auziti. Pentru unii chiar singura modalitate. Si cel mai des observam ca functioneaza aceasta “metoda”, nu-i asa?

Daca nu te asculta, nu face ceva ce tu consideri ca ar fi corect, strigi la copil si gata, comportamentul lui se schimba. Doar ca ceea ce nu observam sau nu constientizam e ca acel copil va face o “lista” mentala a lucrurilor care te supara si …se va asigura ca nu-l mai prinzi facandu-le. Uite aici e problema. Ceva se intampla in mintea copilului atunci cand incerci sa-l „educi” ridicand vocea. Copilul va inceta sa observe efectul pe care il au actiunile sale asupra celorlalte persoane, in schimb se va concentra pe consecinte: va fi certat sau nu? Va striga la el sau il va certa parintele sau nu? Astfel, concluzia copilului va fi urmatoarea: sa fii bun inseamna ca poti evita problemele sau consecintele unor actiuni. Sa fii bun nu e ceva ce-ti doresti, dar ceva ce pur si simplu trebuie sa faci ca sa eviti „problemele” de dupa.

Citeste si: 10 lucruri pe care parintii nu ar trebui sa le faca pentru copii

Lasati-i pe copii sa aleaga

Sa ne intelegem, copiii nu sunt rai. Stiai ca bebelusii in mod natural sunt capabili sa fie buni? Studiile au aratat ca bebelusii cu varsta de 14 luni au aceasta dorinta fireasca de a-i ajuta pe cei aflati in dificultate. Exista o anumita forma de bunatate in fiecare din noi, inca de la nastere. Suntem fiinte sociale. Vrem sa ne ajutam reciproc.

Si acum cireasa de pe tort: una dintre modalitatile care distrug sau diminueaza acea bunatate innascuta este atunci cand ii obligam pe copii sa fie buni. Stiai ca probabilitatea ca un copil sa ajute din proprie initiativa pe cineva care are nevoie de ajutor este mai mare, decat atunci cand il fortam sa o faca? Tot studiile arata ca lasandu-l pe copil sa decida daca doreste sa ajute, sa se implice sau nu, cresc sansele ca acest copil sa-i ajute efectiv pe ceilalti. Da, uite asa cresc sansele ca sa devina un om bun. De asemenea, s-a demonstrat ca obligandu-i pe copii sa lucreze ca voluntari pentru tot felul de scopuri caritabile, acestia isi vor pierde mai repede interesul de a continua, in timp ce copiii care decid singuri sa se implice in acte caritabile, vor dori sa se implice pe termen lung.

Invatati-i sa-si controleze emotiile

Copiii sunt capabili sa fie buni in mod natural. Dar pentru ca sunt capabili nu inseamna neaparat ca intotdeauna si actioneaza astfel. Uneori copiii se infurie, sunt impulsivi, au nevoi, au emotii puternice, nu stiu sa le gestioneze si pot lua decizii diferite decat te astepti tu ca parinte. Uite aici apare cea mai mare provocare: sa-i inveti sa-si gestioneze emotiile, sa reziste in fata emotiilor din cauza carora pot face lucruri distructive. Probabil asta inseamna, in esenta, sa fii bun.

Citeste si: Cele 7 secrete ale copiilor fericiti. Tu le stii?

Ce e bine versus ce e rau

Invata-l pe copil sa-si dea seama cum ar trebui sa gandeasca si ce ar trebui sa faca intr-o situatie cu care nu s-a mai confruntat pana atunci. Discuta despre ce e bine si ce e rau. Prezinta-i situatii, scenarii si intreaba-l despre cum ar actiona. De exemplu:” Daca ai vazut ca cineva a fost hartuit, cum ai proceda?” Lasa-l sa gandeasca, asculta-i gandurile, impartaseste-i si tu din gandurile tale, ajuta-l sa aleaga ce e bine si cum e bine sa actioneze. Poti inventa povestioare sau poti face un adevarat joc practicand aceste scenarii ipotetice, despre cum sa fii bun sau sa procedezi corect intr-un context sau altul.

Iar atunci cand procedeaza gresit, intreaba-l: “Ce crezi ca ai putea face data viitoare astfel incat sa fie totul bine?”. Incearca sa transformi fiecare situatie in care a avut un comportament gresit, intr-o oportunitate de a invata.

Si fapte, nu doar vorbe!

Copiii isi copiaza parintii. Indiferent de cat de multe ii vei povesti sau ii vei spune, el iti va urmari actiunile. Daca tu ii spui ceva, dar nu te tii de propriile reguli, ce crezi ca va invata? Ca e in regula sa avem un set de reguli, pe care mai apoi le putem incalca cu usurinta.

Concluzie: Fii tu un bun exemplu pentru copilul tau. Fii tu un om bun. Si astfel va invata sa devina un adult bun.

S-ar putea sa te intereseze si: “Un copil fericit este, in primul rand, un copil sanatos!”

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here